Ce sunt dislexia, disgrafia si discalculia?

Dislexia, disgrafia și discalculia fac parte din ceea ce numim generic – dificultăți de învățare

Dificultăţile de învăţare sunt întâlnite în toate ţările lumii, indiferent de cultură, limbă sau mediul social de apartenenţă. Conform datelor din literatura de specialitate, aproximativ 10% din totalitatea populației de pe glob este afectată de aceste dificultăți de învățare, cuprinzând aproximativ 6 milioane de adulți diagnosticați cu această tulburare. Cercetătorii susțin faptul că, un procent cuprins între 6% și 10% din populația școlară se confruntă cu dificultăți de învățare.

Dificultățile de învățare reprezintă un adevărat motiv de îngrijorare pentru persoanele în cauză, fie ele adulți sau copii.

       Aceste tulburări pot fi complicate deseori de asocierea cu alte tulburări cum ar fi deficitul atenţional cu sau fără hiperactivitate.  Persoanele cu dificultăţi de învăţare prezintă un grup de caracteristici care pot fi întâlnite pe parcursul dezvoltării şi care nu dispar odată cu înaintarea în vârstă. Aceste caracteristici sunt:

• Dificultăţi de atenţie, concentrare a atenţiei pe perioade scurte de timp
• Memorie slabă
• Dificultăţi în a urma instrucţiunile
• Inabilitatea de discriminare a suntelor, literelor, numerelor
• Abilităţi scăzute de citire sau scriere
• Deficienţe de motricitate generală şi fină
• Dificultăţi în stabilirea succesiunii
• Hiperactivitate
• Impulsivitate
• Scrierea cuvintelor cu inversiuni, omisiuni, adăugiri de litere
• Dificultăţi de înţelegere a conceptelor sau sensului cuvintelor
• Întârziere în dezvoltarea limbajului
• Tulburări de comportament
• Labilitate emoţională
• Stimă de sine scăzută
• Dificultaţi de a asculta şi memora
• Dificultăţi de pronunţie
• Dificultăţi la nivelul achiziţiilor şcolare
• Dificultăţi in realizarea activităţilor de tip matematic (calcul şi rezolvare de probleme)

Printre simptomele care indică predispoziţia spre dificultăţile de învăţare în perioada preşcolară se numără:

• A început să vorbească mai târziu în comparaţie cu alţi copii
• Vocabularul şi capacitatea de exprimare s-au dezvoltat într-un ritm prea lent
• Tulburările de pronunţie se corectează cu dificultate deşi participă regulat la activităţile logopedice
• Învaţă greu cuvinte noi, nume, expresii, iar cuvintele nou învăţate nu se integrează în vocabularul activ
• Nu ascultă cu plăcere poveşti, nu pune întrebări referitoare la întâmplările din poveste, poate povesti doar foarte puţin despre întâmplările din poveste
• Nu are simţ ritmului
• Nu observă diferenţa dintre două obiecte (exemplu: îşi încalţă în mod regulat pantofii invers), nu observă diferenţa dintre două imagini, în fişele de lucru confundă figurile asemănătoare ca formă
• Nu poate realiza după modele date construcţii din cuburi
• Nu reuşeşte să copieze figuri, nu are o strategie de copiere
• Nu s-a târât, nu a mers în „patru labe” sau această perioadă premergătoare mersului a durat foarte puţin
• Simţul echilibrului este slab dezvoltat. Nu poate să stea sau să sară într-un picior. Urcă sau coboară scările ţinându-se de balustradă, urcă sau coboară păşind mereu cu acelaşi picior
• Mişcările mâinii sunt nesigure, nedezvoltate – îi este greu să taie, să inşire, să îndoaie, să lucreze cu plastilina, etc. Mişcările cu direcţie prestabilită sunt inexacte – ex. udatul florilor
• Este nepriceput în utilizarea cuţitului şi a furculiţei, a foarfecelor, nu poate sau îşi încheie greu hainele, şireturile. Ţine creionul incorect, cu mâna încordată. Nu îi place să deseneze, să coloreze, să picteze
• În cazul în care colorează sau pictează depăşeşte deseori marginea hârtiei sau nu poate acoperi suprafeţele necolorate. Îi este greu să utilizeze pensula, desenele sunt urâte, dezordonate
• Există un număr mare de stângaci printre dislexici

          Evaluarea dificultitilor de invatare ( dislexie , disgrafie , discalculie) este un proces complex de de identificare de particularity si capacitati, abilitati si deprinderi, masurarea acestora si compararea acestora  – proces ce necesita timp si instrumente variate  de investigare

Terapia dislexiei/disgrafiei

În actul terapeutic, logopedul are în vedere următoarele principii :

• respectarea particularităţilor de vârstă ale copilului, ale tipului şi gradului de deficienţă, precum şi ale nivelului de şcolarizare atins
• respectarea caracterului unitar în intervenţie (prin corelarea cu demersurile medicale, pedagogice și de psihodiagnoză)
• folosirea jocului didactic în orice etapă a programului de intervenţie logopedică
• exersarea permanentă a noilor achiziţii
• folosirea psihoterapiei ca mijloc de sprijin pe tot parcursul programului de intervenţie logopedică
• asigurarea continuităţii în activitatea corectiv – recuperatorie prin implicarea familiei, a cadrului didactic, a prietenilor copilului